miercuri, 1 iunie 2011

Conferinta despre Ion Vinea


Cazul lui Ion Vinea este unul aparte în peisajul literaturii române. De aceeaşi vârstă cu Blaga, debutant sub auspicii simboliste, conduce timp de un deceniu cea mai importantă şi longevivă revistă românească de avangardă şi scrie o poezie modernistă plasată între crepuscularismul de un modernism moderat, pe de-o parte, şi „poezia pură” şi ermetism, pe de altă parte. Proza, cu vădite determinaţii estete şi decadente, dar influenţată şi de psihanaliză, este, poate, chiar mai definitorie pentru scriitorul Vinea decât poezia care îl făcuse celebru. Şi peste toate, o lungă, activă şi contorsionată viaţă de gazetar, îmbinând stilul rafinat cu forţa polemică. Un citadin cu nostalgii rurale, un avangardist melancolic şi retractil, un activist (inclusiv politic) cu o fire mai degrabă boemă, refuzându-şi permanent ascendentul de Oblomov balcanic. Acesta este Ion Vinea, o personalitate paradoxală, un antimodern (în accepţiunea teoreticianului Antoine Compagnon, care vedea în antimoderni pe „adevăraţii moderni”, cei care îşi problematizează propria modernitate) în toată puterea cuvântului.