De decadentia et alii

„Lucrarea de faţă este rezultatul unui şir de perplexităţi care a dat naştere unui număr mult mai mare de întrebări şi de probleme. Prima dintre ele priveşte însuşi conceptul de decadentism, în cazul căruia încă există o înţelegere aproximativă, fiecare cercetător — mai ales în spaţiul literaturii române — utilizându-l în propria accepţie, de obicei conjuncturală şi niciodată teoretizată, atunci când nu de-a dreptul eronată. […] A doua perplexitate este provocată de inexistenţa, în peste un secol de literatură, a unei discuţii serioase asupra decadentismului, singura excepţie remarcabilă fiind Adrian Marino. […] O a treia constatare este faptul că, în literatura română, există un puternic filon de estetism decadent, dacă înţelegem această sintagmă dincolo de limitările ei istorice, ca pe o coordonată estetică fundamentală, precum romantismul şi clasicismul, constituind o doctrină şi un stil aparte şi având capacitatea să reapară oricând la nivel individual, prin contaminare livrescă ori pe baza unor afinităţi elective.”


„… decadentul este un estet amoral, cu rezerve importante de cinism, învăluit într-o ideatică pesimistă, care poate atinge nihilismul, servit de un acut simţ critic, dar dezvăluind şi o dimensiune bovarică, raportată la o imagine a aristocraţiei pe care el însuşi o remodelează, şi profesând un elitism hedonist, în care rafinamentul simţurilor se îmbină cu stranietatea experienţei.”

Conferinta despre Ion Vinea

Cazul lui Ion Vinea este unul aparte în peisajul literaturii române. De aceeaşi vârstă cu Blaga, debutant sub auspicii simboliste, conduce timp de un deceniu cea mai importantă şi longevivă revistă românească de avangardă şi scrie o poezie modernistă plasată între crepuscularismul de un modernism moderat, pe de-o parte, şi „poezia pură” şi ermetism, pe de altă parte. Proza, cu vădite determinaţii estete şi decadente, dar influenţată şi de psihanaliză, este, poate, chiar mai definitorie pentru scriitorul Vinea decât poezia care îl făcuse celebru. Şi peste toate, o lungă, activă şi contorsionată viaţă de gazetar, îmbinând stilul rafinat cu forţa polemică. Un citadin cu nostalgii rurale, un avangardist melancolic şi retractil, un activist (inclusiv politic) cu o fire mai degrabă boemă, refuzându-şi permanent ascendentul de Oblomov balcanic. Acesta este Ion Vinea, o personalitate paradoxală, un antimodern (în accepţiunea teoreticianului Antoine Compagnon, care vedea în antimoderni pe „adevăraţii moderni”, cei care îşi problematizează propria modernitate) în toată puterea cuvântului.

Ernesto Sabato a pasit in ultimul Tunel

Peste nici doua luni, pe 24 iunie, ar fi implinit 100 de ani. Din pacate, marele prozator argentinian nu ne-a oferit prilejul sa il aniversam la centenar, ceea ce trebuia sa fie un festin se va transforma, inevitabil, intr-o evocare pioasa. Cu o biografie cum numai sud-americanii stiu sa aiba - studii exceptionale (in cazul sau, un doctorat in fizica, finalizat cu un loc de munca de lux - Laboratorul Curie din Paris), o tinerete militanta, angajata politic, urmata de o dez-vrajire ideologica, renuntarea la profesie pentru a se dedica in exclusivitate scrisului, o batranete lunga si linistita, plina de onoruri pe deplin meritate (din pacate, este un alt scriitor genial care ne paraseste fara sa fi primit Nobelul). Ca si Tunelul, romanul sau de debut din 1948, care reprezinta una dintre revelatiile mele adolescentine, reluat mai apoi, in timp, de cateva ori, Sabato insusi mi se pare o sinteza a spiritului sud-american si, in acelasi timp, un deschizator de drumuri, pe care au pasit mai apoi, cu nonsalanta, un Llosa, Cortazar sau Marquez. Un spirit liber, de un civism exemplar, un intelectual implicat si un scriitor de o calitate incontestabila. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Un film remarcabil

http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil
Acesta este link-ul unde puteti vedea unul dintre cele mai tulburatoare documentare despre URSS, despre relatia sa cu Hitler, despre originile comune ale nazismului si comunismului, despre ororile ascunse pe care rusii le-au facut chiar inainte de cele naziste (carora, de altfel, le-au folosit drept model), despre cum istoria trebuie inteleasa in complexitatea sa, ambivalent, si despre erorile grave care se pot repeta oricand, tocmai atunci cand ni se pare ca nu ar (mai) constitui niciun pericol.

Despre viitorul cartii

Daca va intereseaza ce viitor mai are cartea - concurata atat de mass-media, cat si de aparitia mijloacelor electronice de citire-redare (e-reader), dar si de inertia in crestere a cititorilor - puteti accesa acest mic dosar, din numarul 10/2010 al revistei Scrisul Romanesc, cu articole semnate de Irina Mavrodin, Adrian Cioroianu, Ioan Es. Pop, Nina Cassian, Andrei Codrescu, Dumitru Radu Popa, Carmen Firan, Adrian Sangeorzan, Mihai Ene etc.
Adresa este http://www.revistascrisulromanesc.ro/work/reviste/sr_10_2010.pdf

Colocviile SpectActor

Va invit joi, 14 octombrie, ora 17.00 la o intalnire cu prozatoarea Gabriela Adamesteanu, care va avea loc in sala I. D. Sirbu a TNC, in cadrul Colocviilor SpectActor. Pe langa conferinta cu titlul Cum am scris O dimineata pierduta, cum am scris Provizorat, va fi lansat si ultimul roman al scriitoarei (Provizorat, ed. Polirom). Va astept cu drag!

101 filme

La solicitarea mai multor prieteni, pe modelul celor 101 cărţi, am ales şi 101 filme, pe care vi le propun spre vizionare. Ca şi în cazul cărţilor, am combinat excelenţa cu alegeri pur pleziriste. În alte condiţii, poate alegerile se mai schimbă, dar nu în mod esenţial. Îmi păstrez, în orice caz, preferinţa pentru regizorii italieni, cărora le aparţine, probabil, jumătate din lista mea (şi ar mai fi fost loc de câteva filme ale lor, dar am zis să mai echilibrez puţin balanţa). Ordinea este cronologică, după cum se poate vedea, mi-ar fi fost greu să fac topuri (care oricum îmi displac profund). Vă aştept cu preferinţele şi completările voastre.

Un Chien andalou (Luis Buñuel, 1928)
City Lights (Charlie Chaplin, 1931)
Modern Times (Charlie Chaplin, 1936)
The Great Dictator (Charlie Chaplin, 1940)
Citizen Kane (Orson Welles, 1941)
Casablanca (Michael Curtiz, 1942)
Ladri di biciclette (Vittorio de Sica, 1948)
Seven Samurai (Akira Kurosawa, 1954)
La strada (Federico Fellini, 1954)
Senso (Luchino Visconti, 1954)
The Seventh Seal (Ingmar Bergman, 1957)
La dolce vita (Federico Fellini, 1960)
Rocco e i suoi fratelli (Luchino Visconti, 1960)
Judgment at Nuremberg (Stanley Kramer, 1961)
Il Gattopardo (Luchino Visconti, 1963)
8½ (Federico Fellini, 1963)
It’s a Mad Mad Mad Mad World (Stanley Kramer, 1963)
Pădurea spânzuraţilor (Liviu Ciulei, 1964)
Blow-Up (Michelangelo Antonioni, 1966)
Belle de Jour (Luis Buñuel, 1967)
Rosemary’s Baby (Roman Polanski, 1968)
Reconstituirea (Lucian Pintilie, 1968)
2001: A Space Odyssey (Stanley Kubrick, 1968)
Il Conformista (Bernardo Bertolucci, 1970)
Zabriskie Point (Michelangelo Antonioni, 1970)
Il Decameron (Pier Paolo Pasolini, 1971)
A Clockwork Orange (Stanley Kubrick, 1971)
Morte a Venezia (Luchino Visconti, 1971)
Le Charme discret de la bourgeoisie (Luis Buñuel, 1972)
The Canterbury Tales (Pier Paolo Pasolini, 1972)
Roma (Federico Fellini, 1972)
The Godfather (Francis Ford Coppola, 1972)
Solaris (Andrei Tarkovsky, 1972)
Last Tango in Paris (Bernardo Bertolucci, 1973)
Amarcord (Federico Fellini, 1973)
Ludwig (Luchino Visconti, 1973)
La Grande Bouffe (Marco Ferreri, 1973)
Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei (Pier Paolo Pasolini, 1975)
The Passenger (Michelangelo Antonioni, 1975)
Dog Day Afternoon (Sidney Lumet, 1975)
1900 (Bernardo Bertolucci, 1976)
Taxi Driver (Martin Scorsese, 1976)
Annie Hall (Woody Allen, 1977)
Stalker (Andrei Tarkovsky, 1979)
Apocalypse Now (Francis Ford Coppola, 1979)
Manhattan (Woody Allen, 1979)
The Elephant Man (David Lynch, 1980)
Raging Bull (Martin Scorsese, 1980)
De ce trag clopotele, Mitică? (Lucian Pintilie, 1981)
E.T. (Steven Spielberg, 1982)
Amadeus (Milos Forman, 1984)
Once Upon a Time in America (Sergio Leone, 1984)
Glissando (Mircea Daneliuc, 1985)
Il Camorrista (Giuseppe Tornatore, 1986)
The Last Emperor (Bernardo Bertolucci, 1987)
Nuovo Cinema Paradiso (Giuseppe Tornatore, 1988)
Dangerous Liaisons (Stephen Frears, 1988)
Dead Poets Society (Peter Weir, 1989)
Goodfellas (Martin Scorsese, 1990)
The Silence of the Lambs (Jonathan Demme, 1991)
Tous les matins du monde (Alain Corneau, 1991)
Kafka (Steven Soderbergh, 1991)
The Doors (Oliver Stone, 1991)
Scent of a Woman (Martin Brest, 1992)
Hotel de lux (Dan Piţa, 1992)
Balanţa (Lucian Pintilie, 1992)
Schindler’s List (Steven Spielberg, 1993)
A Bronx Tale (Robert De Niro, 1993)
È pericoloso sporgersi (Nae Caranfil, 1993)
Arizona Dream (Emir Kusturica, 1993)
Pulp Fiction (Quentin Tarantino, 1994)
Underground (Emir Kusturica, 1995)
Stealing Beauty (Bernardo Bertolucci, 1996)
Good Will Hunting (Gus van Sant, 1997)
Lolita (Adrian Lyne, 1997)
Black Cat, White Cat (Emir Kusturica, 1998)
The Legend of 1900 (Giuseppe Tornatore, 1998)
Matrix (Andy & Larry Wachowski, 1999)
Fight Club (David Fincher, 1999)
Eyes Wide Shut (Stanley Kubrick, 1999)
American Beauty (Sam Mendes, 1999)
Todo sobre mi madre (Pedro Almodóvar, 1999)
The Talented Mr. Ripley (Anthony Minghella, 1999)
Onegin (Martha Fiennes, 1999)
Malena (Giuseppe Tornatore, 2000)
A Beautiful Mind (Ron Howard, 2001)
Filantropica (Nae Caranfil, 2002)
Hable con ella (Pedro Almodóvar, 2002)
The Dreamers (Bernardo Bertolucci, 2003)
Hotel Rwanda (Terry George, 2004)
Der Untergang (Oliver Hirschbiegel, 2004)
La mala educatión (Pedro Almodóvar, 2004)
The Good Shepherd (Robert De Niro, 2006)
Das Leben der Anderen (Florian Henckel von Donnersmarck, 2006)
A Good Year (Ridley Scott, 2006)
Atonement (Joe Wright, 2007)
Auf der anderen Seite (Fatih Akin, 2007)
4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (Cristian Mungiu, 2007)
The Reader (Stephen Daldry, 2008)
Vicky Cristina Barcelona (Woody Allen, 2008)
Inglorious Basterds (Quentin Tarantino, 2009)