Ernesto Sabato a pasit in ultimul Tunel

Peste nici doua luni, pe 24 iunie, ar fi implinit 100 de ani. Din pacate, marele prozator argentinian nu ne-a oferit prilejul sa il aniversam la centenar, ceea ce trebuia sa fie un festin se va transforma, inevitabil, intr-o evocare pioasa. Cu o biografie cum numai sud-americanii stiu sa aiba - studii exceptionale (in cazul sau, un doctorat in fizica, finalizat cu un loc de munca de lux - Laboratorul Curie din Paris), o tinerete militanta, angajata politic, urmata de o dez-vrajire ideologica, renuntarea la profesie pentru a se dedica in exclusivitate scrisului, o batranete lunga si linistita, plina de onoruri pe deplin meritate (din pacate, este un alt scriitor genial care ne paraseste fara sa fi primit Nobelul). Ca si Tunelul, romanul sau de debut din 1948, care reprezinta una dintre revelatiile mele adolescentine, reluat mai apoi, in timp, de cateva ori, Sabato insusi mi se pare o sinteza a spiritului sud-american si, in acelasi timp, un deschizator de drumuri, pe care au pasit mai apoi, cu nonsalanta, un Llosa, Cortazar sau Marquez. Un spirit liber, de un civism exemplar, un intelectual implicat si un scriitor de o calitate incontestabila. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Un film remarcabil

http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil
Acesta este link-ul unde puteti vedea unul dintre cele mai tulburatoare documentare despre URSS, despre relatia sa cu Hitler, despre originile comune ale nazismului si comunismului, despre ororile ascunse pe care rusii le-au facut chiar inainte de cele naziste (carora, de altfel, le-au folosit drept model), despre cum istoria trebuie inteleasa in complexitatea sa, ambivalent, si despre erorile grave care se pot repeta oricand, tocmai atunci cand ni se pare ca nu ar (mai) constitui niciun pericol.