marți, 15 septembrie 2009

Kundera

Milan Kundera, în Cartea râsului şi a uitării, citându-l pe Goethe, din Divanul apusean-răsăritean : „Eşti în viaţă când mai trăiesc şi alţi oameni?” – cât de nietzscheană e această frază găsită la umanistul Goethe! Îl prefer pe acesta triumfalistului din Faust II, să mă ierte toţi cei ce încă mai cred în happy-end când e vorba despre om!…

Acelaşi Kundera mă face să simt un mare gânditor, ceea ce e mai mult decât un mare scriitor, atunci când găsesc la el două afirmaţii fundamentale: „lupta omului împotriva puterii este lupta memoriei împotriva uitării” (Gustav Husak fiind „preşedintele uitării”) şi, în cadrul aceleiaşi dialectici memorie-uitare: „memoria dezgustului este mai puternică decât memoria tandreţei”. Cred că sunt cele două axiome ale cărţii (fiecare roman bun conţine cel puţin o axioma).

Tot aici găsim, de asemenea, două feluri de râs: al Diavolului (original) şi al Îngerilor (imitativ). Râsul ridicol. Prefer să tac. Şi să mă încrunt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu